Ce face GPS-ul pentru creierul nostru?
Tehnologia digitală a adus schimbări uriașe stilului nostru de viață și obiceiurilor noastre, dar care sunt efectele asupra dependenței noastre din ce în ce mai mari de un singur aspect al acestui lucru – GPS-ul?
Folosesc pictograma Hărți de pe telefon aproape în fiecare zi. Îmi poate spune cel mai rapid traseu undeva și cât timp va dura sau pe ce autobuz sau tub să urc. Este foarte rar că trebuie să citesc un orar de transport public sau o hartă. În timp ce acest lucru este incredibil de convenabil (mai ales după nopțile târzii "afară), este eliminat aproape orice nevoie pentru mine de a lucra lucrurile pentru mine. Pentru a putea să se orienteze și să navigheze pe sine este o componentă cheie a capacității noastre de a rezolva probleme, iar GPS-ul ne poate face să pierdem practica.
În Wayfinding-ullui Michael Bond, care analizează impactul GPS-ului asupra noastră, el susține că oamenii sunt "ființe spațiale": ne bazăm pe abilitatea cognitivă a navigației. Este capacitatea omenirii de a călători și totuși de a menține o rețea de lungă distanță de așezări stabilite care ne-a permis să prosperăm. Nu putem lăsa acest declin.
Navigarea și creierul
Hipocampul este o parte a creierului specializată în memorie, inclusiv memoria spațială. În 2017, oamenii de știință au ilustrat că această zonă a creierului, care ar trebui să crească în activitate în timpul navigării, pur și simplu nu este utilizată atunci când se utilizează GPS. Acest lucru i-a atras să concluzioneze că, atunci când folosim GPS- ul, creierul nostru nu se implică activ în mediul înconjurător. Astfel, navigarea folosind GPS-ul este în cele din urmă o experiență pasivă.
Cea mai evidentă consecință a acestui lucru este că, dacă nu ne angajăm hipocampul în timpul călătoriei noastre, nu putem forma memoria topologică a împrejurimilor noastre care ne va permite să o recuperăm noi înșine. O consecință și mai descurajantă este că, cu un creier care nu mai este stimulat de mediul nostru, nu există nicăieri în care să înrădăcinăm și să clasificăm amintirile experiențelor noastre într-un astfel de domeniu. Astfel, ne vom lupta să formăm și să păstrăm conexiunile emoționale cu mediul nostru.
Hipocampusul joacă, de asemenea, un rol semnificativ în prevenirea condițiilor de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea. Un hipocampus mai puternic va reduce șansa de a fi afectat de acestea, precum și de a suferi de demență. Deci, este esențial să evaluăm și să monitorizăm utilizarea GPS-ului.
Fie că ne grăbim și vrem să știm cel mai rapid mod de a ajunge undeva, sau poate doar să ne simțim nesiguri cu privire la împrejurimile noastre, este o tentație enormă să ne scoatem smartphone-ul și să găsim instantaneu unde ne aflăm. Dar trebuie să învățăm să evităm această ispită din când în când. Dacă nu ne implicăm frecvent abilitățile de navigație, le-am putea pierde cu totul.
Deci, cum putem combate acest lucru?
Răspunsul este simplu: pierde-te! Pentru a ne menține creierul activ și pentru a continua să învățăm, trebuie să fim provocați de multe ori. Bazându-ne pe telefoanele noastre oricând ne simțim ușor nesiguri, înseamnă că ne pierdem încrederea în capacitatea noastră de a ne descurca fără ele. Singura modalitate de a recâștiga acest lucru este să ne demonstrăm că putem naviga independent. Este de fapt un exercițiu mental extrem de benefic pentru a ne forța să rămânem calmi și să ne raționalizăm drumul înapoi la familiaritate. Acest lucru, mai degrabă decât să ne bazăm imediat pe tehnologie, ne va ajuta să ne construim încrederea, puterea mentală și capacitatea de a face față în situații inconfortabile sau descurajante.
Un mod mai puțin intimidant de a face acest lucru este să ne folosim în continuare telefoanele pentru a căuta un traseu înainte de a pleca undeva, dar pentru a elimina harta din vederea noastră în timpul călătoriei în sine, bazându-ne pe memorie și înțelegere spațială pentru a naviga noi înșine.
Cu toate acestea, în cele din urmă cel mai bun mod de a ne dezvolta abilitățile de navigație este să ne pierdem și să ne bazăm pe sentimentul nostru de spațiu și direcție pentru a ne întoarce pe un teren familiar. Nu numai că acest lucru va angaja și extinde hipocampul, ci va crea o relație mai sănătoasă între noi și smartphone-urile noastre pe măsură ce luăm din nou controlul: învățând să ne bazăm pe ele mai puțin și rezistând instinctului de a lăsa tehnologia să rezolve problemele pentru noi. Dă-i un du-te!